Eu nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
" Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? "
L.Blaga
2 comments:
Din... nu stiu daca din pacate sau pur si simplu asa este, da, suferinta iti face sufletul mai frumos. Asta nu incerci sa o inabusi, atunci s-ar putea sa te amarasca.
Poezia asta e superba!
e superba, da ! si e poezia mea favorita din toate timpurile :) ideea pe care am retinut-o eu e ca...nimeni nu e perfect, iar daca poti iubi pe cineva asa cum e el/ea, si cu bune, si cu rele, atunci aia e dragostea adevarata...
Post a Comment