Sau invers: omul nepotrivit la locul potrivit.
Oricum ai lua-o, tot nu e bine.
De cand ma stiu m-am simtit oarecum straina de locurile natale. Merg aproape in fiecare zi pe acelasi traseu serviciu-acasa, trec prin aceleasi locuri, vad aceleasi case, aceleasi cladiri, aceiasi copaci...de multe ori chiar aceiasi oameni. Si cu toate astea ma simt de parca as privi un film. Un film care nu e viata mea. De multe ori cand merg cu mama prin orash imi arata nu stiu ce cofetarie sau restaurant si imi povesteste ca era acolo si cand era ea tanara si iesea la o prajitura. La fel si tata, isi aminteste de fiecare data diferite locuri si ce au inseamnat pt el la un anumit moment al vietii. Trec in fiecare zi prin fata bisericii unde am fost botezata si unde s-au casatorit ai mei. Si de fiecare data am senzatia ca e un loc strain, pe care il vad pentru prima oara...
Si timpul trece, si eu ma simt din ce in ce mai straina...
No comments:
Post a Comment