Revelionul asta l-am petrecut un pik mai altfel.
Daca prin septembrie imi faceam sperantze (desarte) ca il voi petrece alaturi de omul care imi era drag...iar prin noiembrie credeam ca voi avea parte de o pijama party alaturi de o buna prietena...in decembrie viata (sau moartea, spune-i cum vrei) mi-a demonstrat (daca mai era nevoie!) a nu-stiu-cata oara ca planurile pe care mi le fac pot fi date peste cap intr-o clipita.
E ciudat ca nu m-am simtit chiar atat de straniu la 12 noaptea singura prin casa (tota lumea dormea, mai ales bunicul...) cand am aprins tamaie si am inconjurat sicriul si apoi am stropit peste tot cu aghiasma...
A murit bunicul si maine il ingroapa. Dumnezeu sa-l ierte !
Vreau sa cred ca orice moarte aduce cu ea o (re)nastere si ca noul an va fi unul plin de viata si impliniri.
7 comments:
Da, e ciudat ca atunci cand ajungem in situatii care ne par initial stranii, nu ne simtim chiar atat de straniu. Si la fel de ciudat e ca se intampla sa ne simtim stranii in situatii familiare, chiar in cele pe care le visam.
Dumnezeu sa-l ierte pe bunicul tau!
multumesc...la fel... :(
Nasol moment. Sa-ti moara bunicul chiar in seara de Anul Nou. Oricum, e ceva gothic in asta. Adica ma rog... moshu` oricum dadea coltul. Interesant e ca a murit chiar in seara de Anul Nou. Trist, si incitant in acelasi timp. Si speechless. Esti o romantica oricum, ma ciocoflendero...
Da` tot nu am inteles de unde renastere? Si-a revenit...? Sunt cam in dileme.
... si cum Dumnezeu ii poti spune cuiva care iti spune "Dumnezeu sa-l ierte pe bunicul tau" "Multumesc... la fel"??? Tu chiar nu gandesti, fata draga?!?! Si cand ma gandesc ca-ti citisem cu religiozitate toate post-urile si... uf... ma indragostisem de o entitate (care parea inteligenta)... Te rog, raspunde-mi! Intr-un fel care sa ma faca sa trec peste remarcile tale anterioare si sa ma faca sa reincep sa sper ca citesc post-urile unui "spirit" SMART.
Ca sa parafrazez o zicala am sa iti spun ca: "pasagerului ii sta bine cu drumul" - mai ales atunci cand emite judecati in necunostinta de cauza. Dar, daca tot insisti, am sa incerc sa te lamuresc (depinde de tine ce vei intelege). In primul rand nu m-am simtit deloc romantica (asa cum spui tu), date fiind circumstantele. In al 2-lea rand i-am multumit prietenei mele pentru gandurile bune si i-am spus "la fel" pentru ca si ea a trecut de curand printr-o situatie similara, din pacate. In al 3-lea rand, era vorba de moarte si (re)nastere ca principii transformatoare ale universului, si in nici un caz de faptul ca bunicul si-ar fi revenit (la faza asta ai fost chiar nesimtit, dar, cand vei trece si tu prin aceleasi lucruri, POATE vei intelege). In al 4-lea rand chiar nu conteaza cat de "spirit SMART" ma consideri tu. Oricum esti paralel cu mine si cu viata mea, asa ca nu cred ca e cazul sa te obosesti sa intelegi ceva. Hit the road, Jack !
Asta e o prafraza la Cantecelul ala scremut al lui Ray Charles nu? Intzelepte "vorghe", si cu "mghiez". "Nesimtit" e un cuvant cam tare, si, normal, paralel cu senzatia pe care o simteam eu citindu-te. Esti o nostima. Imi pare rau pentru bunicelul tau, insa ai utilizat o doza super-hard de tragism in "ghiersurile" tale... cam ca-n Macbeth.[Ala ierea un rege ;-) ]* Si firea ta de "poietesa" neinteleasa i-a gasit repede niste tipare care, desi absconse, sunt conventionale si cadreaza cu portretul de 'corporate pitzi', deci sunt cu atat mai delicioase. E, daca vrei, o deturnare a sensului mortii omului, distorsionata prin trairile tale. O sa dezvolt intr-un post ulterior. Te iubesc deja, esti o scumpa.
Post a Comment