Am stat si am analizat un pik lucrurile si am realizat ca, atunci cand prind drag de cineva parca mi se deschid ochii inimii si vad acea persoana in profunzimea ei. E ca si cum as privi o fotografie: in plan apropiat vad acea persoana cu aparentele pe care le afiseaza. O vad cum se comporta, cum vorbeste, cum zambeste, cum se imbraca, ce job are, ce masina, cum se afiseaza in public, cum se comporta in cercul sau de prieteni etc.
In plan secundar percep ceea ce e dincolo de aparente si dincolo de mastile si rolurile pe care le joaca mai mult sau mai putin constient. Vad si temeri, si frustrari, si indoieli, si lacrimi si neputinta...
In plan indepartat vad ceva ce nu se vede cu ochiul liber si care pentru multi nici nu exista: vad sufletul acelei persoane si de el ma indragostesc ireversibil...
"O secunda, o secunda, eu l-am fost zarit in unda..."
p.s. "On ne voit pas bien qu'avec le coeur"
No comments:
Post a Comment