Tuesday, January 20, 2009

Gradina cu flori de plastic

Tot vorbind cu un prieten de curand, am realizat ca pot compara o relatie cu ... o gradina.


Unii oameni isi doresc sa fie intr-o relatie de tip, hai sa-i zicem, 'gradina cu flori de plastik'. Flori pe care ei le aduc de acasa, sau le cumpara din magazin, gata fabricate. Si isi cauta un partener care sa vrea acelasi lucru: o relatie gata ambalata, prefabricata, care sa nu ii solicite in nici un fel, pentru care sa nu depuna nici un efort. O relatie ca o gradina cu flori de plastik, de care nu trebuie sa aibe grija, flori care nu se ofilesc niciodata - evident - care sunt rezistente in timp la intemperii si care imita atat de bine florile naturale incat de multe ori poti jura ca sunt reale. Ca sa nu mai zic ca florile astea de plastic dau foarte bine in lumea aparentelor, sunt colorate frumos si au chiar si miros (tot artificial, evident). Un mare avantaj e si faptul ca nici nu exista riscul de a te rani sau zgaria in frunzele sau spinii lor...

Eu imi doresc o relatie ca o gradina in care amandoi sa sadim impreuna grauntele sperantei, increderii, rabdarii, tolerantei, iertarii, respectului si iubirii...Si din grauntele astea udate cu lacrimi de dor sa creasca flori frumoase, flori deosebite, flori uimitoare, flori reale...
Imi doresc sa avem grija de gradina noastra impreuna, sa smulgem buruienile atunci cand apar, sa ingrijim plantele atunci cand sunt lovite de grindina sau mana, sa le plivim, sa le invelim iarna pentru a le proteja de ger, sa le udam vara cand se sting in arsita zilei...

Chiar cu riscul de a fi ranita de spinii lor, nu voi uita nicicand sa iubesc trandafirii...

4 comments:

Anonymous said...

O floare de plastic iti va produce aceeasi senzatie si-n prima zi, si in ziua cand vei vrea sa o arunci.
Nu iti va oferi niciodata tremurul acela cand infloreste, nu te va intrista niciodata cand isi va pierde petalele, nu te va intepa cand vei vrea sa o atingi,nu te va imbata cu aroma ei naturala cand o vei mirosi, si niciodata, dar niciodata, nu te vei putea identifica in ea...

O floare frumoasa e cea reala, care se naste, traieste, si moare ca tine...dar care e frumoasa, si nu moare ca sufletul tau.
O floare de plastic nu are niciodata ceea ce are o floare reala...un suflet al frumusetii...o realitate emotionala pe care o simti in tremurul natural al florilor cand respiri langa ea...

el_zorabb said...

cea mai mare capcana posibila ..prejudecata!
De acord, ca sa creasca o floare are nevoie si de ploi, nu doar de cer senin..sar totodata are nevoie din START de un pamant bun, hranitor si mai ales - pamant potrivit pentru gena ei.
De acolo se pot face restul..gradinaritul, intretinutul..insa vai de floarea care incearca sa creasca si sa supravietuiasca intr-un pamant sec!

Ofileste inainte de a sclipi..e pacat de ea, e prea frumoasa pentru a fi prizionera unor fortari autosugestionate de prejudecata ca nimic nu poate 'curge'..ei, ba poate, intampina ce-i drept, bariere..dar in majoritatea timpului CURGE..atat de firesc, atat de natural.

anamnesys said...

ai dreptate, el_zorab...pamantul in care sadesti semintele de flori trebuie sa fie si el roditor...iar intr-o relatie pt mine pamantul asta e tocmai sentimentul ala de dragoste, profund, pe care il simti in interiorul tau pt. cineva...si din sentimentele astea puse la un loc, pot creste flori frumoase :)

Anonymous said...

Povestea asta imi aduce aminte de 'floarea de colt' si de 'cactus'.
Printre putinele specii care dincolo de toate, reusesc sa`si pastreze esenta in cel mai crud taram posibil.
Si'n cele din urma, pana si pamantul se imbunataste.
Nu de aia exista agricultura si ingrasamant? Ori nimic nu cade din cer...
Dumnezeu ne da un pamant, si noi suntem semintele...e datoria noastra sa incercam sa crestem , sa ne hranim, sa ne imbogatim sufleteste si poate in cele din urma, sa sustinem pamantul la fel ca si copacii care dau echilibru acolo unde e nevoie de el...
Nimic nu vine de la sine, si daca stau bine sa ma gandesc, pana si Isus a trebuit sa duca o cruce pentru toti pentru a ne mantui de pacate. Dincolo de fapt, sta sugestia. E datoria noastra ca fii ai Creatorului sa scoatem ce`i mai bun si sa crestem ca si niste flori reale, nu de plastic...