Se intampla cateodata sa surprind un moment deosebit. Cateva secunde in care simt ca sunt purtata in afara mersului firesc al timpului si dimensiunii spatiului (asa cum le cunoastem noi) si simt in interior un zambet, ca o binecuvantare...
Azi am (mai) avut un astfel de moment: m-am intors acasa cam pe la ora asfintitului. Un pik de ger, un cer de un albastru deschis atat de intens incat parea de cristal, impodobit cu cativa nori pufoshi si albi ca zapada, contrabalansati de cativa nori grei, de plumb. Din loc in loc cate un spatiu infinit de albastru. Soarele radiind o lumina intensa, puternica...
In momentul in care am intrat pe strada mea, a inceput sa ninga...cu niste fulgi mici si sferici. Trupurile lor lasau o urma ca o picatura de ploaie pe asfaltul gri sec.
Ninsoare asta n-a durat mai mult de 5 minute, pana am ajuns in dreptul casei mele. A fost ca atunci cand treci pe sub un nor razletz vara care te racoreste si te binecuvanteaza cu picaturile lui.
Azi a nins cu soare.
Ce minunat !
No comments:
Post a Comment