Batut de noroc

Am vazut de curand pe National Geographic channel un documentar despre un festival care are loc in fiecare an, intr-o mica localitate din Japonia, in luna ianuarie. La festival participa zeci si sute de barbati, de toate varstele, imbracati doar cu niste 'scutece'. Adunati toti asa, gramada, se inghesuie sa-l atinga pe Spirit Man, un personaj masculin, dezbracat si barbierit complet, care are sarcina de a traversa strada de la un capat la altul, prin multimea infierbantata de sake, pana la templu.

Se spune ca cei care il ating pe Spirit Man vor avea noroc tot anul. Toata lumea se inghesuie, dar putini sunt norocosii care ajung sa il atinga pe acest barbat (adica, ca sa ajungi sa il atingi pe acest om pt a avea noroc in anul care vine, trebuie sa fii deja norocos ca sa reusesti asta !!!!)

Documentarul respectiv prezenta povestea unui barbat trecut de prima tinerete, cu familie si nepoti, care incercase deja vreo 32 de ani de-a randul sa atinga 'norocul' in zadar insa. Un om simplu, de conditie medie, ce traia alaturi de cei dragi. Nimeni nu suferea de vreo boala si nu erau in nevoi. Duceau o viata normala toti laolalta. Dar of-ul lui era sa ajunga sa il atinga si el pe acest Spirit Man, ca sa aiba noroc...ca si cum faptul ca el avea deja o sotie iubitoare, copii sanatosi si nepoti fericiti nu ar fi fost un NOROC suficient de mare...
Unde mai pui ca, in toata busculada aia si ingramadeala de a-l atinge pe lucky man de cateva ori bunicutzul nostru s-a ales si cu vanatai si alte traume...iar de data asta se gandea sa il ia si pe nepotzelul lui cu el...

Asa e natura umana: niciodata nu esti multumit cu ce ai si parca ai mai vrea...