Cred ca fiecare dintre noi avem un ideal de partener pe care am dori sa il intalnim intr-o buna zi, si alaturi de care am dori sa traim o frumoasa poveste de dragoste...
De fiecare data cand m-am indragostit, personajul respectiv - judecat acum la rece - era departe de ceea ce as numi idealul meu de barbat.
Asta ce inseamna ? Inseamna oare ca am coborat stacheta si ca, din disperare sau singuratate, am ajuns sa ma multumesc cu ce pica ...? Sau inseamna ca 'altul mai bun nu gasesc', sau ca 'toti barbatii sunt la fel' ...? E posibil oare sa sufar de masochism si sa nu stiu ???!!! Hhhhmmmm....
Tot citeam articole pe diverse site-uri si forumuri care promovau teoria conform careia 'femeilor le plac baietii rai' (si invers, barbatilor le plac fetele rele). Oare chiar asa sa fie...? Care e diferenta intre un barbat puternic, independent, care stie ce vrea si stie cum sa se faca inteles si unul care face pe gigi duru', gica contra, are tot felul de pretentii si nu ofera nimic ...? Si care e diferenta intre o femeie sigura pe ea, echilibrata emotional, care stie ce isi doreste de la viata si una care face fitze, e tot timpul nemultumita si plictisita ?
De fapt, s-ar putea sa nu fie nici o diferenta...Daca iti place de persoana respectiva (si nu degeaba se spune ca dragostea e oarba) poate sa fie oricum, ca tu tot cu ea esti, sau ai vrea sa fii...
Nu stiu daca eu la randul meu am fost sau inca sunt 'oarba'...tot ce stiu e ca nimeni nu e perfect, nici chiar idealul nostru, al fiecaruia.
Si pot spune, fara sa gresesc prea mult, ca i-am cunoscut pe acei oameni cu care am fost si cu bune si cu rele, si i-am indragit asa cum erau...si fiecare dintre ei a reprezentat ceva deosebit in viata mea...de la fiecare am ramas cu amintiri si cu o lectie de viata.
1 comment:
doar asa se invata, din propriile lectii...
Post a Comment