My inner demons

Recent mi-a reprosat o prietena, pe un ton cat se poate de sincer si deloc ofensator, ca ar trebui sa fiu "asa frumoasa cum sunt pe blog."
Se spune ca frumusetea e in ochii celui care priveste. Si nu incerc acum sa sugerez subtil ca prietena mea ar avea oarece probleme oftalmologice. Dimpotriva. Observatia ei a fost cat se poate de justificata si bazata pe fapte reale. Dar un ne-initiat ar putea usor cadea in capcana idealizarii daca si-ar imagina ca eu sunt doar acele franturi de ganduri frumoase, de vise, de poezii si versuri.
Adevarul e ca nu sunt doar ceea ce scriu pe blog. Uneori sunt mai mult, alteori mai putin. Dar intotdeauna ceea ce apare pe blog face parte din fiinta mea si incerc sa fiu consecventa cu mine insami.

Am de luptat cu demonii mei interiori, la fel ca oricare altcineva. Iar lupta asta nu se da in arena publica. Se da in spatiu intim...si singurul spectator e Dumnezeu.

Drama omului e ca s-a nascut cu trup de lut si aripi de inger...nu poate cadea definitiv in abis, dar ii este si foarte greu sa se inalte...