Cu putin timp inainte sa moara mi-a spus bunicul ceva ce n-am sa uit niciodata.
Chiar daca stiam deja lucrul asta, faptul ca mi-a fost confirmat de bunicul, in ultima (si printre putinele) discutii de suflet pe care le-am avut cu el, m-a marcat cu atat mai mult: "atunci cand te iubeste un barbat asta se vede in ochii lui."
Lucrul asta mi-a amintit de povestea lui Oscar Wilde:
'Chiar a fost Narcis frumos?', spuse iazul.
'Cine sa stie aceasta mai bine ca tine?', raspunsera Oreadele.
'Pe langa noi doar trecea totdeauna, caci pe tine te cauta, şi obisnuia sa se intinda pe malurile tale si sa se uite la tine in jos, si in oglinda apelor tale isi reflecta propria-i frumusete.'
Iar iazul a raspuns: 'Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci cand se lungea pe malurile mele si privea la mine în jos, în oglinda ochilor sai totdeauna mi-am vazut frumusetea reflectata.'
Se spune ca ochii care nu se vad se uita.
As putea parafraza spunand ca ochii care nu s-au intalnit nu se uita niciodata.
Mi-e dor de ochii pe care nu i-am intalnit, ochi in care sa imi vad reflectata frumusetea interioara...
1 comment:
cat de frumos...fara cuvinte..imi lipsesc si mie ochii aceia!
Post a Comment