(Re)intalnire

Acum cateva zile m-am intalnit cu Dan Puric.

De fapt, n-a fost deloc o intamplare. Il 'urmaream' de ceva timp pentru a-l ruga sa imi dea autograf pe cartile sale pentru o prietena, stiind cat de mult o va bucura lucrul asta.
Intalnirea cu el a fost ca o re-intalnire cu un prieten drag. S-a comportat atat de firesc si de uman, cu atata modestie si bunacuviinta incat nici n-ai fi zis ca suntem doi straini care isi vorbesc pentru prima (si ultima?) oara.

Cativa prieteni, care il admira mult, m-au intrebat cum de am avut curajul, si puterea, sa merg si sa ii vorbesc acestui om deosebit. Ei bine, acest om are minunatul dar de a te ridica la nivelul lui si de a te face sa iti deschizi sufletul si mintea in fata sa in mod firesc. Orice formalitate sau constrangere dispar ca prin farmec.

Dan Puric vede dincolo de om. El il vede pe Dumnezeul din fiecare dintre noi.