Azi am mers la spital pentru o interventie. Nu era ceva grav, dar trebuia rezolvat.
M-am pregatit sufleteste....si financiar, bineinteles, ca doar suntem in Romanica :) Urasc "traditia" asta si incerc sa evit pe cat posibil sa ma pun intr-o situatie jenanta si pe mine si pe persoana careia trebuie sa ii plasez "atentia"... Dar, sa trecem peste detaliile astea. Ce vroiam sa spun e ca am avut parte de o experienta la care nu m-as fi asteptat (chiar dimpotriva, as putea spune). Fiind pe masa de operatii, fara anestezie, strangeam cat puteam de tare mushamaua,cearceaful...si din dinti, bineinteles. Cand, asistenta din dreapta mea, mi-a desclestat delicat mana si mi-a strans-o in mana ei... si m-a tinut asa pe tot parcursul interventiei...incercand sa ma linisteasca.
Numai o mama e capabila de un astfel de gest... Cei care stiu inteleg la ce ma refer...
M-am simtit oarecum penibil cand i-am dat plicul cu banutzi inainte sa plec, dupa operatie... dar era singurul mod poate in care puteam sa ii multumesc pentru gestul uman...
Oricum gestul a avut o valoare mult mai mare decat suma din plic...si nu cred ca m-a tinut de mana stiind ca la sfarsit va fi platita pentru asta...
2 comments:
cum te simti dupa operatie? sper ca esti bine , intradevar frumos gestul doamnei
uite, vezi, de asta nu vroiam sa imi fac blog...sa ajunga doi oameni care se cunosc sa isi vorbeasca prin 'blog'...trist, foarte trist...
Post a Comment