De foarte multe ori mi se intampla sa intalnesc oameni care nu sunt ceea ce par a fi...E posibil sa fie si vina mea, pentru ca ii percep intr-un mod subiectiv si astfel deformez (ne)intentionat realitatea...
Recunosc ca prima intentie e aceea de a-i desconsidera, de a ii critica si de a-i judeca, plecand de la principiile moralei mele personale conform careia on OM adevarat trebuie sa fie intotdeauna consecvent cu el insusi, sa nu minta si cand face o afirmatie acea afirmatie sa fie sustinuta din punct de vedere emotional, mental si fizic/material. Cred ca gresesc. Cred ca in lumea in care traim, in contextul socio-politico-economic al Romaniei de astazi esti mai inteligent si mai apreciat si ai mai mult succes (pe toate planurile) daca stii cum sa te disimulezi de tine insuti. Ma simt o inadaptata la acest context. Sufar de o boala (incurabila?) si nu stiu daca are leac...La varsta mea ar trebui sa ma fi maturizat deja (imi spune pe un ton de reprosh tata)...dar uite ca eu tot idealista am ramas...
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat cativa prieteni adevarati care sufera si ei de aceeasi boala...din (ne)fericire.
No comments:
Post a Comment