Despre Biserica, Credinta, Dumnezeu...

BISERICA
ei bine, biserica poate fi definita in diferite moduri...depinde pe cine intrebi: daca intrebi un sociolog o sa iti spuna ca e o institutie sociala f importanta in societate, daca intrebi un preot o sa iti spuna ca e trupul lui Hristos, daca intrebi un politolog o sa iti spuna ca e stat in stat....
Cuvantul “biserica” vine din grecescul “ecclesia” care inseamna “o adunare” sau “cei chemati”. Intelesul de baza al cuvantului “biserica” nu este o cladire, ci dimpotriva, este vorba despre oameni....oameni care se aduna intr-un loc pentru a se ruga....E adevarat ca poti face asta si acasa (poti face botez si in sufragerie :).....caci una nu o exclude pe cealalta....In fond si in esenta, orice loc din Universul asta creat de Dumnezeu este trupul lui....adica 'biserica'.....DAR....pana sa ajungem noi la nivelul ala de perceptie, una din etapele ajutatoare e aceea de a te ruga impreuna cu alti oameni....
inseamna ca am facut vraji daca am aprins o lumanare la biserica si m-am rugat sa fie bine....? :)
nu ma rog sa imi dea Dumnezeu vila sau sa iau nu stiu ce examen....ma rog sa fie BINE....sa am intelepciunea si taria de a trece peste toate si de a invata fiecare lectie.....

a aprinde o lumanare are, pt mine cel putin, o importanta semnificatie simbolica...pt ca e vorba de LUMINA....de energie POZITIVA......
Oare nu avem nevoie si de asta in viata noastra.....oare nu avem parte de destule rautati si ganduri rele zilnic......noi insine intretinind la randul nostru cercul asta vicios....?

e adevarat ca Biserica s-a pervertit f mult de-a lungul timpului....si nu e ceea ce AR TREBUI sa fie si inteleg atitudinea de respingere a unora .... dar eu, cu Idealismul meu, incerc sa vad dincolo de asta...


CREDINTA
o sa incep cu un citat din Einstein care spunea ca "Exista doua feluri de a-ti trai viata: acela in care crezi ca totul e un miracol, si cel in care crezi ca nimic nu e miracol.".... Ei bine, credinta nu e stiinta....si nu e ceva palpabil si demonstrabil.....si ramane la latitudinea personala a fiecaruia sa creada sau sa nu creada in CEVA....ORICE ar fi aia si orice nume i-am da noi....

cand eram io mai mica, cam prin clasa a 7-a sau a 8-a am avut un vis care m-a facut sa ma inclin mai mult spre lucrurile astea ce tin de spiritualitate, credinta, misticism, cosmologie, yoga, religie....Dumnezeu....si de atunci tot caut....CEVA..... :)
si cred ca multi oameni cauta acel CEVA.....chiar daca caile pe care ei aleg sa mearga sunt diferite.....asta nu inseamna ca sunt neaparat si gresite....


DUMNEZEU cand sunt singura cu gandurile mele ma gandesc ce minunat trebuie sa fi fost atunci cand Adam si Eva se plimbau prin gradinile Paradisului alaturi de Dumnezeu si vorbeau cu el cate-n luna si-n stele :)
nu stiu CE sau CINE e Dumnezeu.....nu L-am intalnit vreodata....sau, poate L-am intalnit dar eram prea ocupata cu grijile mele pentru a-L observa....
uneori mi se pare ca se ascunde in surasul unui copil....sau in lacrima unei vaduve....mi se pare ca sta coctzat pe o creanga inflorita de ciresh (avem un ciresh de mai in curticica din fata casei) alaturi de un gugustiuc....sau ca se zbate in ochii muribunzi ai unei pisici calcate de o masina....mi sea pare ca il vad in surasul celui drag......sau in melancolia privirii sale...