Ma trezesc in fiecare dimineatza in jurul orei 6 si jumatate. La ora aia e inca liniste si nu se simte decat ingemanarea dintre noapte si zi.
In dimineata asta am auzit un cantec lin de pasare. Aproape ca percepeam si ecoul glasului ei cristalin lovindu-se printre peretii blocurilor posomorate.
M-am uitat pe geam: in fata vedeam acelasi bloc comunist, intesat de oameni obositi in cutiutele lor de chibrituri, cu zugraveala atarnandu-i dezolant in nuantze de un alb (foarte) murdar.
Am inchis ochii: glasul pasarii imi purta imaginatia spre o padure magica, invizibila, care se suprapune padurii de bca pe care o vad zilnic...
p.s. am uitat sa precizez ca acest moment de reverie a durat vreo 2-3 minute, pana a inceput o alarma auto sa piuie gratzios :)
No comments:
Post a Comment