Wednesday, May 27, 2009

Paiete cu miros de usturoi

Deci, da. E o poveste mioritica - tipica: am mers weekend-ul trecut cu o prietena prin pelerinaj la cateva magazine cu tzoale, in cautara unei rochii (deosebite, bineinteles) pentru rolul de domnishoara de onoare.

Ei, si fiindca ajusesem noi in Unirea Shopping Center (yeah) am intrat din magazin in magazin, disperate sa gasim ceva decent. He he...'nice try', ar spune cineva. 'Try harder' !!! as spune eu.
Se pare ca anul asta trebuie musai sa fii gravida ca sa fii pe trend. Numai rochitze balonate, incretzite si baby-doll-ate, incorsetate si impaietate panan'n gat. Aaaaaaaaa, ca tot vorbiram de 'gat': foarte multe rochii erau....pur si simplu kilometrice !!!! Ca si cum toate nashele (asa se zice ?!) si don'shoarele de onoare ar trebui sa aibe picioarele Roxanei Chiuculescu (sau cum o cheama, whatever, ca am inteles ca s-a maritat si are si bebel). Mda, picioarele ca picioarele, dar ce te faci ca multe (mai toate de fapt) rochiile aveau niste ...cum sa le zic....asa, niste ridicaturi si niste duble-uri la sani....de...se rusina si Pamela Anderson. Ca si cum toate femeile ar duce lipsa de dotari si ar fi neaparata nevoie ca toate rochiile sa vina gata accesorizate cu air-bag-uri din fabricatie.

Mda, prietena mea e si mignona (nu cu cracii pana'n gat adica) si dotata :D
Deci, da. Nu am gasit rochie si nici nu cred ca o sa gasim prea curand. Cel putin nu anul asta, ca anul asta se poarta alte tipare...


p.s. in schimb eu mi-am gasit o rochie pentru o cina romantica - ha ha ha (si nici macar nu o cautam!!!)

p.p.s uite ca m-a luat valul si am uitat ideea de la care am plecat in titlu: intrand intr-un magazin pretentios cu rochii de matase si voal paietat din Unirea ne-a izbit mirosul de usturoi....din salamul din sandwich adica. Pe care il servea vanzatoarea. Pofta buna !!!!

The best is yet to come...

Out of the tree of life, I just picked me a plum
You came along and everything started to hum
Still its a real good bet, the best is yet to come
The best is yet to come, and wont that be fine

You think you've seen the sun, but you ain't seen it shine
Wait till the warm-up is underway
Wait till out lips have met
Wait till you see that sunshine day
You ain't seen nothin yet
The best is yet to come, and wont that be fine

The best is yet to come, come the day that you're mine
Come the day that your mine
Im gonna teach you to fly
We've only tasted the wine
We're gonna drain that cup dry
Wait till your charms are right, for the arms to surround

You think you've flown before, but you ain't left the ground
Wait till you're locked in my embrace
Wait till I hold you near
Wait till you see that sunshine place
There ain't nothin like it here
The best is yet to come, and wont that be fine
The best is yet to come, come the day that you're mine

Suflet-pereche

Oricat de idealista as fi fost, nu pot sa spun ca am crezut vreodata cu tarie in teoria sufletelor pereche. Cel putin nu in varianta clasica, care spune ca fiecare dintre noi avem un suflet-pereche pe lumea asta si doar cand il intalnim ne vom simti impliniti si fericiti...

Varianta mea a acestei teorii era ca 'suflet-pereche' iti poate fi nu doar o persoana (eventual de sex opus si cu care sa traiesti o poveste romantica), ci oricine apare la un moment dat in viata ta - indiferent de sex, varsta, orientare politica sau culoare a pielii - si alaturi de care sa impartasesti emotii si trairi pe care numai sufletul le poate simti si intelege. Si nu e musai sa fie o singura persoana. Poti avea mai multe suflete-pereche :)

Ei bine, de curand am revizuit aceasta teorie si am ajuns acum - cel putin pana la incheierea editiei - la concluzia ca exista un suflet-pereche, o persoana deosebita (si doar una!) alaturi de care sa traiesti ceva ce nu ai mai trait inainte (si nici nu vei mai trai dupa). Iar tot ce ai trait inainte, tot ce a simtit inima ta pentru o persoana sau alta, orice zambet si orice lacrima, a fost o experienta si o lectie de viata, ceva ce trebuia sa se intample pentru ca tu sa cresti (in primul rand spiritual) si sa fii pregatit pentru ce urma.

Telefonul fara fir

Tin minte cat de distractiv era jocul asta cand eram copii: ne adunam mai multi, ne asezam in sir si dintr-un capat incepea mesajul. Bineinteles ca la capatul celalalt ajungea un mesaj alterat, mai mult sau mai putin intentionat. Dar nimeni nu se supara - dimpotriva: toti ne simteam bine si radeam de cat de distorsoniat a ajuns mesajul initial trecand prin atatea guri si urechi.

Acum ca am ajuns la varsta maturitatii (?) am constatat cu parere de rau - si dezamagire - cat de greu e sa comunici si sa te faci inteles: una vrei sa spui (si poate chiar spui!) si alta se percepe la capatul celalalt...Si mai trist e cand mesajul se altereaza de la unul la altul, fara sa intervina si alte persoane.

Incerc pe cat posibil sa nu fac presupuneri si sa ma limitez la a exprima ceea ce simt eu: ce imi place sau ce nu imi place, vis-a-vis de un anumit comportament, o vorba sau o idee/persoana. Nu vreau sa judec de ce interlocutorul meu a spus ce a spus...pur si simplu vreau sa exprim parerea mea asupra unei idei afirmate. Si e uimitor cum uneori interlocutorul incepe sa se justifice si sa spuna ca intentia lui/ei nu era sa ma jigneasca sau sa ofenseze cu ceva. OK - dar eu aici nu discut intentia si nu judec motivul. Eu pur si simplu afirm ca mie (nu) imi place afirmatia/gestul.

Mda, uneori e greu sa NU iei lucrurile personal si sa te abtii de la analize subiective.
Ce ushoara ar fi comunicarea daca am asculta ce ni se spune in mod obiectiv... fara sa ne justificam :)

Saturday, May 2, 2009

Implinire

Am fost crescuta intr-un spirit traditionalist patriarhal care spune ca o femeie, pentru a fi implinita, trebuie sa fie alaturi de un barbat, se casatoreasca si sa aiba copii.

Sunt acum alaturi de un barbat care e foarte special.
Imaginea unei familii fericite nu mai e doar o poveste frumoasa dintr-o carte sau un film romantic.
Si totusi, analizand tot ce mi se intampla acum cateva zile mi-am dat seama ca...nu simteam nici o implinire. Si pentru cateva momente am fost intrigata si oarecum confuza, intrebandu-ma: "cum e posibil sa nu te simti implinit cand intalnesti acea persoana speciala in viata ta...???!!!"
Apoi am avut revelatia adevarului: nu ma simt implinita pentru simplul si minunatul motiv ca nu e nimic de implinit. Adica nu e nici o nevoie de satisfacut, nici un gol de umplut.
Aveam deja tot ceea ce imi trebuia inainte de a-l intalni pe acest om special.
Si el la fel.
Iar acum amandoi impartasim bucuria vietii si a dragostei.

E minunat !

Friday, May 1, 2009

L-am gasit !!!

Pentru ca e ushor ca un fulg (de lebada, evident) il luase vantul si il purtase gandul peste mari si tari.

Dar s-a intors la mine, ascuns in spatele unori ochi albastrii...

Da, despre zambet vorbesc :))