Tin minte cat de distractiv era jocul asta cand eram copii: ne adunam mai multi, ne asezam in sir si dintr-un capat incepea mesajul. Bineinteles ca la capatul celalalt ajungea un mesaj alterat, mai mult sau mai putin intentionat. Dar nimeni nu se supara - dimpotriva: toti ne simteam bine si radeam de cat de distorsoniat a ajuns mesajul initial trecand prin atatea guri si urechi.
Acum ca am ajuns la varsta maturitatii (?) am constatat cu parere de rau - si dezamagire - cat de greu e sa comunici si sa te faci inteles: una vrei sa spui (si poate chiar spui!) si alta se percepe la capatul celalalt...Si mai trist e cand mesajul se altereaza de la unul la altul, fara sa intervina si alte persoane.
Incerc pe cat posibil sa nu fac presupuneri si sa ma limitez la a exprima ceea ce simt eu: ce imi place sau ce nu imi place, vis-a-vis de un anumit comportament, o vorba sau o idee/persoana. Nu vreau sa judec de ce interlocutorul meu a spus ce a spus...pur si simplu vreau sa exprim parerea mea asupra unei idei afirmate. Si e uimitor cum uneori interlocutorul incepe sa se justifice si sa spuna ca intentia lui/ei nu era sa ma jigneasca sau sa ofenseze cu ceva. OK - dar eu aici nu discut intentia si nu judec motivul. Eu pur si simplu afirm ca mie (nu) imi place afirmatia/gestul.
Mda, uneori e greu sa NU iei lucrurile personal si sa te abtii de la analize subiective.
Ce ushoara ar fi comunicarea daca am asculta ce ni se spune in mod obiectiv... fara sa ne justificam :)
No comments:
Post a Comment