Wednesday, November 19, 2008

Lectia mea...

Stateam si ma intrebam oare de ce sunt atatia oameni care joaca diferite roluri, ca sa dea bine in public ?

Oare de ce e nevoie de minciuna, ipocrizie si disimulare...cand oricum adevarul iese la suprafata, mai devreme sau mai tarziu....?

Cum s-ar simti cineva care, fiind implicat intr-un accident de masina, ar fi santajat de victima si de martorii mincinosi pentru a-l determina sa le ofere o suma de bani. Pot doar sa incerc sa imi imaginez ce a fost in sufletul sau cand a simtit pe propria-i piele cat de nedreapta e lumea in care traim, si cum a ajuns adevarul sa fie cumparat cu bani...

Oarecum la fel m-am simtit si eu de fiecare data cand am fost acuzata de tot felul de lucruri care mai de care paralele cu realitatea...ba ca sunt curva, ba ca sunt o ratata, ba ca sunt scorpie, ba ca sunt penala, ba ca sunt prea sensibila, ba ca as fi vrut sa fiu cu un barbat pt banii lui, ba ca e vina mea ca am trecut printr-o tentativa de viol etc etc etc

Poate ca ma insel, dar cred ca raspunsul la intrebarile de la inceputul mesajului, de ce atatia oameni falsi si de ce atatea acuzatii, este: pentru ca Dumnezeu vrea ca eu sa invat lectia IERTARII.....e adevarat, lectia asta inca nu am invatat-o pe deplin, si inca mi-e greu sa iert din toata inima....si probabil ca voi mai fi acuzata in continuare de tot felul de lucruri, asta pana cand voi fi capabila sa iert cu adevarat si imi voi fi invatat lectiea.

"Si ne iarta noua greselile noastre, asa cum si noi iertam gresitilor nostrii. "

2 comments:

Anonymous said...

desi te cunosc de putin timp, am ajuns sa te cunosc poate mai bine decat multi din cei apropiati tie si daca as putea, as vrea sa preiau o parte din zbuciumul sufletului tau..dar nu pot...
lasa-ma in schimb sa fiu eu de data aceasta oglinda ta si sa te regasesti in mine asa cum te-am cunoscut eu: o persoana sensibila, inteligenta, clocotind de iubire, gata sa daruiasca in orice moment caldura unui suflet care a fost prea mult singur. Zambeste ! Sunt oameni in care oglinda sufletului e inca de argint si nu s-a spart..inca..

anamnesys said...

asa este, am in jur si oameni sinceri, prieteni adevarati, si le multumesc ca imi sunt alaturi...si ma ajuta cu un sfat si o vorba buna atunci cand am nevoie :))