Monday, December 29, 2008
Wednesday, December 24, 2008
A moment of bliss
Se intampla cateodata sa surprind un moment deosebit. Cateva secunde in care simt ca sunt purtata in afara mersului firesc al timpului si dimensiunii spatiului (asa cum le cunoastem noi) si simt in interior un zambet, ca o binecuvantare...
Azi am (mai) avut un astfel de moment: m-am intors acasa cam pe la ora asfintitului. Un pik de ger, un cer de un albastru deschis atat de intens incat parea de cristal, impodobit cu cativa nori pufoshi si albi ca zapada, contrabalansati de cativa nori grei, de plumb. Din loc in loc cate un spatiu infinit de albastru. Soarele radiind o lumina intensa, puternica...
In momentul in care am intrat pe strada mea, a inceput sa ninga...cu niste fulgi mici si sferici. Trupurile lor lasau o urma ca o picatura de ploaie pe asfaltul gri sec.
Ninsoare asta n-a durat mai mult de 5 minute, pana am ajuns in dreptul casei mele. A fost ca atunci cand treci pe sub un nor razletz vara care te racoreste si te binecuvanteaza cu picaturile lui.
Azi a nins cu soare.
Ce minunat !
Azi am (mai) avut un astfel de moment: m-am intors acasa cam pe la ora asfintitului. Un pik de ger, un cer de un albastru deschis atat de intens incat parea de cristal, impodobit cu cativa nori pufoshi si albi ca zapada, contrabalansati de cativa nori grei, de plumb. Din loc in loc cate un spatiu infinit de albastru. Soarele radiind o lumina intensa, puternica...
In momentul in care am intrat pe strada mea, a inceput sa ninga...cu niste fulgi mici si sferici. Trupurile lor lasau o urma ca o picatura de ploaie pe asfaltul gri sec.
Ninsoare asta n-a durat mai mult de 5 minute, pana am ajuns in dreptul casei mele. A fost ca atunci cand treci pe sub un nor razletz vara care te racoreste si te binecuvanteaza cu picaturile lui.
Azi a nins cu soare.
Ce minunat !
Tuesday, December 23, 2008
Batut de noroc
Am vazut de curand pe National Geographic channel un documentar despre un festival care are loc in fiecare an, intr-o mica localitate din Japonia, in luna ianuarie. La festival participa zeci si sute de barbati, de toate varstele, imbracati doar cu niste 'scutece'. Adunati toti asa, gramada, se inghesuie sa-l atinga pe Spirit Man, un personaj masculin, dezbracat si barbierit complet, care are sarcina de a traversa strada de la un capat la altul, prin multimea infierbantata de sake, pana la templu.
Se spune ca cei care il ating pe Spirit Man vor avea noroc tot anul. Toata lumea se inghesuie, dar putini sunt norocosii care ajung sa il atinga pe acest barbat (adica, ca sa ajungi sa il atingi pe acest om pt a avea noroc in anul care vine, trebuie sa fii deja norocos ca sa reusesti asta !!!!)
Documentarul respectiv prezenta povestea unui barbat trecut de prima tinerete, cu familie si nepoti, care incercase deja vreo 32 de ani de-a randul sa atinga 'norocul' in zadar insa. Un om simplu, de conditie medie, ce traia alaturi de cei dragi. Nimeni nu suferea de vreo boala si nu erau in nevoi. Duceau o viata normala toti laolalta. Dar of-ul lui era sa ajunga sa il atinga si el pe acest Spirit Man, ca sa aiba noroc...ca si cum faptul ca el avea deja o sotie iubitoare, copii sanatosi si nepoti fericiti nu ar fi fost un NOROC suficient de mare...
Unde mai pui ca, in toata busculada aia si ingramadeala de a-l atinge pe lucky man de cateva ori bunicutzul nostru s-a ales si cu vanatai si alte traume...iar de data asta se gandea sa il ia si pe nepotzelul lui cu el...
Asa e natura umana: niciodata nu esti multumit cu ce ai si parca ai mai vrea...
Se spune ca cei care il ating pe Spirit Man vor avea noroc tot anul. Toata lumea se inghesuie, dar putini sunt norocosii care ajung sa il atinga pe acest barbat (adica, ca sa ajungi sa il atingi pe acest om pt a avea noroc in anul care vine, trebuie sa fii deja norocos ca sa reusesti asta !!!!)
Documentarul respectiv prezenta povestea unui barbat trecut de prima tinerete, cu familie si nepoti, care incercase deja vreo 32 de ani de-a randul sa atinga 'norocul' in zadar insa. Un om simplu, de conditie medie, ce traia alaturi de cei dragi. Nimeni nu suferea de vreo boala si nu erau in nevoi. Duceau o viata normala toti laolalta. Dar of-ul lui era sa ajunga sa il atinga si el pe acest Spirit Man, ca sa aiba noroc...ca si cum faptul ca el avea deja o sotie iubitoare, copii sanatosi si nepoti fericiti nu ar fi fost un NOROC suficient de mare...
Unde mai pui ca, in toata busculada aia si ingramadeala de a-l atinge pe lucky man de cateva ori bunicutzul nostru s-a ales si cu vanatai si alte traume...iar de data asta se gandea sa il ia si pe nepotzelul lui cu el...
Asa e natura umana: niciodata nu esti multumit cu ce ai si parca ai mai vrea...
Sunday, December 21, 2008
Sfarcuri de plastik
Umbla zvonul ca unele vedete de la Hollywood apeleaza, printre altele, si la un truc cu sfarcuri de plastic (ma rog, silicon) pentru a arata mai sexy si mai senzuale.
Ca si cum implanturile, corectiile, lifting-urile, tratamentele, dietele, Botox-ul, cremele, make-up-ul si Adobe-ul n-ar fi fost suficiente.
De fapt, stau si ma intreb: suficiente pentru CE mai exact ? sau, mai bine zis, pentru CINE ?
Pentru a atrage atentia masculilor ? Pentru a fi cea mai tare din parcare ? Pentru a parea perfecta ?
Adevarul e ca noi femeile suntem si proaste. Si ne meritam soarta.
Oare chiar asta vrem: un barbat care sa 'ne iubeasca' pentru cum aratam ? Atractia lui fata de noi sa fie direct proportionala cu marimea bustului nostru ? Fidelitatea lui sa dureze atata timp cat avem fesele tari ? Interesul lui pentru noi sa fie indirect proportional cu numarul kilogramelor noastre ?
Aspectul fizic e important, recunosc. Si eu incerc sa am grija de trupul meu si ma preocupa felul in care arat. Dar de aici pana la a ajunge sa imi fac corecturi cu flex-ul pentru a atrage 'barbatul visurilor mele' e cale lunga.
Nu sunt perfecta, dar simt bine in pielea mea. Si daca cineva are o problema cu asta, atunci e problema lui.
Aux bons entendeurs, salut !
Ca si cum implanturile, corectiile, lifting-urile, tratamentele, dietele, Botox-ul, cremele, make-up-ul si Adobe-ul n-ar fi fost suficiente.
De fapt, stau si ma intreb: suficiente pentru CE mai exact ? sau, mai bine zis, pentru CINE ?
Pentru a atrage atentia masculilor ? Pentru a fi cea mai tare din parcare ? Pentru a parea perfecta ?
Adevarul e ca noi femeile suntem si proaste. Si ne meritam soarta.
Oare chiar asta vrem: un barbat care sa 'ne iubeasca' pentru cum aratam ? Atractia lui fata de noi sa fie direct proportionala cu marimea bustului nostru ? Fidelitatea lui sa dureze atata timp cat avem fesele tari ? Interesul lui pentru noi sa fie indirect proportional cu numarul kilogramelor noastre ?
Aspectul fizic e important, recunosc. Si eu incerc sa am grija de trupul meu si ma preocupa felul in care arat. Dar de aici pana la a ajunge sa imi fac corecturi cu flex-ul pentru a atrage 'barbatul visurilor mele' e cale lunga.
Nu sunt perfecta, dar simt bine in pielea mea. Si daca cineva are o problema cu asta, atunci e problema lui.
Aux bons entendeurs, salut !
Friday, December 19, 2008
A Red Rose
I wish I was a red rose.
The red rose the Little Prince has tamed.
The red desert rose inspiring the song.
The red rose whose mist was captured in a perfume bottle.
The red Lancaster rose inspiring a noble battle.
The red goddish rose of Aphrodite.
The red rose my beloved one used to offer me every time we met.
The red rose my mother cares in her garden.
The red rose tattoo on my lover right arm.
The red virgin rose of Mary.
The red rose you will stop to smell along the way...
The red rose the Little Prince has tamed.
The red desert rose inspiring the song.
The red rose whose mist was captured in a perfume bottle.
The red Lancaster rose inspiring a noble battle.
The red goddish rose of Aphrodite.
The red rose my beloved one used to offer me every time we met.
The red rose my mother cares in her garden.
The red rose tattoo on my lover right arm.
The red virgin rose of Mary.
The red rose you will stop to smell along the way...
A venit si aici Craciunul
Am fost miercuri seara la un concert de colinde. Am mers mai mult pentru ca era organizat de Dan Puric pentru care am o mare admiratie si un respect deosebit.
Omul asta e un fenomen. Are o carisma deosebita si fiecare vorba a lui iti merge drept la inima. Energia pe care o degaja e aproape palpabila. Prezentarea pe care a facut-o fiecarui grup de colindatori a fost plina de intelepciune si emotie ... iar asta in ciuda faptului ca baiatul de la sunet vorbea non-stop la mobil si facea microfonie (n-ai cu cine, dom'le...)
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost un grup de maicutze care a cantat colinde scrise de detinutii politici din vremea comunistilor. Cel mai dureros de frumos colind a fost acela in care Radu Gyr povestea ca A venit si aici Craciunul... aici adica in temnita...M-am cutremurat gandindu-ma cum acesti oameni carora li se intampla o mare nedreptate si un groaznic surghiun, au avut totusi taria si puterea de a crede in Dumnezeu, de a cere iertarea pacatelor si alinarea durerilor... rugandu-se pentru mantuirea sufletelor.
Oamenii astia chiar au fost niste martiri si sacrificiul lor n-ar trebui uitat niciodata, ci pus in manualele de istorie, pentru ca sacrificiul lor nu a fost unul personal, ci a fost o jertfa spirituala adusa acestui popor...
Omul asta e un fenomen. Are o carisma deosebita si fiecare vorba a lui iti merge drept la inima. Energia pe care o degaja e aproape palpabila. Prezentarea pe care a facut-o fiecarui grup de colindatori a fost plina de intelepciune si emotie ... iar asta in ciuda faptului ca baiatul de la sunet vorbea non-stop la mobil si facea microfonie (n-ai cu cine, dom'le...)
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost un grup de maicutze care a cantat colinde scrise de detinutii politici din vremea comunistilor. Cel mai dureros de frumos colind a fost acela in care Radu Gyr povestea ca A venit si aici Craciunul... aici adica in temnita...M-am cutremurat gandindu-ma cum acesti oameni carora li se intampla o mare nedreptate si un groaznic surghiun, au avut totusi taria si puterea de a crede in Dumnezeu, de a cere iertarea pacatelor si alinarea durerilor... rugandu-se pentru mantuirea sufletelor.
Oamenii astia chiar au fost niste martiri si sacrificiul lor n-ar trebui uitat niciodata, ci pus in manualele de istorie, pentru ca sacrificiul lor nu a fost unul personal, ci a fost o jertfa spirituala adusa acestui popor...
I make them singing
De mult timp mi se intampla ca atunci cand merg uneori pe strada de ex, sau cand sunt prin diverse locuri publice, si trec pe langa vreun reprezentant al sexului tare, sa il aud cum incepe sa cante sau sa fredoneze niste versuri.
Si incep sa zambesc, gandindu-ma inevitabil la emisiunile acelea documentare de pe Discovery channel in care e analizat si prezentat comportamentul masculului in timpul ritualului de imperechere. Tipic masculin: pasaroii frumos coloratzi si inpenatzi incep sa cante niste serenade de zici ca si-au dat masterat-ul la Conservator. Broscoii in culori ireal de tari incep sa oracaie de asurzeste toata flora si fauna pe o raza de cateva sute de metrii in jurul lor. Ca sa nu mai zic de renii si cerbii cu coarnele lor mandre, care incep sa scoata niste mugete de se sperie si frunzele. La fel si celelalte jivine. Inclusiv homo erectus (ca la nivelul de sapiens nu cred ca au ajuns inca).
Si incep sa zambesc, gandindu-ma inevitabil la emisiunile acelea documentare de pe Discovery channel in care e analizat si prezentat comportamentul masculului in timpul ritualului de imperechere. Tipic masculin: pasaroii frumos coloratzi si inpenatzi incep sa cante niste serenade de zici ca si-au dat masterat-ul la Conservator. Broscoii in culori ireal de tari incep sa oracaie de asurzeste toata flora si fauna pe o raza de cateva sute de metrii in jurul lor. Ca sa nu mai zic de renii si cerbii cu coarnele lor mandre, care incep sa scoata niste mugete de se sperie si frunzele. La fel si celelalte jivine. Inclusiv homo erectus (ca la nivelul de sapiens nu cred ca au ajuns inca).
Subscribe to:
Posts (Atom)