Let's dance little stranger
Show me secret sins
Love can be like bondage
Seduce me once again
Burning like an angel
Who has heaven in reprieve
Burning like the voodoo man
With devils on his sleeve
Won't you dance with me
In my world of fantasy
Won't you dance with me
Ritual fertility
Like an apparition
You don't seem real at all
Like a premonition
Of curses on my soul
The way I want to love you
Well it could be against the law
I've seen you in a thousand minds
You've made the angels fall
Won't you dance with me
In my world of fantasy
Won't you dance with me
Ritual fertility
Come on little stranger
There's only one last dance
Soon the music's over
Let's give it one more chance
Won't you dance with me
In my world of fantasy
Won't you dance with me
Ritual fertility
Take a chance with me
In my world of fantasy
Won't you dance with me
Ritual fertility
Monday, February 23, 2009
Ciudatul caz
Pentru cei care nu au vazut inca filmul, il recomand. Filmul asta chiar merita vazut, cu toate scaparile de regie si momentele (mai mult sau mai putin) penibile in care Brad Pitt joaca rolul actorului si nu al personajului.
Povestea in schimb e superba si, daca reusesti sa te lasi prins de vraja sa fantastica si sa simti ceea ce e dincolo de limitele ratiunii, atunci ai mari sanse sa re-traiesti unul din acele momente magice ale copilariei in care citeai cu sfletul la gura cate o legenda sau poveste nemuritoare si te identificai cu personajele. E, intr-un fel, o re-interpretare a basmului Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte. Dar, spre deosebire de eroul povestii clasice, personajul nascut batran deja, cel putin la nivel fizic, nu isi doreste sa 'pacaleasca' timpul. Dimpotriva. Ia lucrurile asa cum vin, constient fiind ca fiecare clipa are valoarea sa in viata si ca varsta nu conteaza. Sau, cum ar spune Solomon "toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui."
Conteaza ceea ce simti, ceea ce gandesti, ceea ce faci. La orice varsta ai fi...
Povestea in schimb e superba si, daca reusesti sa te lasi prins de vraja sa fantastica si sa simti ceea ce e dincolo de limitele ratiunii, atunci ai mari sanse sa re-traiesti unul din acele momente magice ale copilariei in care citeai cu sfletul la gura cate o legenda sau poveste nemuritoare si te identificai cu personajele. E, intr-un fel, o re-interpretare a basmului Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte. Dar, spre deosebire de eroul povestii clasice, personajul nascut batran deja, cel putin la nivel fizic, nu isi doreste sa 'pacaleasca' timpul. Dimpotriva. Ia lucrurile asa cum vin, constient fiind ca fiecare clipa are valoarea sa in viata si ca varsta nu conteaza. Sau, cum ar spune Solomon "toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui."
Conteaza ceea ce simti, ceea ce gandesti, ceea ce faci. La orice varsta ai fi...
Thursday, February 19, 2009
Wednesday, February 18, 2009
(Re)intoarcere
Pana de curand imi era greu sa intelg pilda Intoarcerii fiului risipitor. Asemeni fiului cel mare, nu puteam sa accept reactia de bucurie a tatalui la re-intoarcerea fiului cel mic risipitor. "Nu e corect!", mi-am spus adesea, "de ce e rasplatit cel care a gresit iar cel care a fost intotdeauna corect, cinstit si muncitor, nu primeste nici o rasplata deosebita ???!!!".
E drept ca m-am pozitionat intotdeauna pe pozitia fiului cel mare, si nu a tatalui. De aici si dificultatea de a intelege reactia lui. Insa, privind acum lucrurile din cealalta perspectiva, cea a tatalui, incep sa inteleg. Fiul cel mare nu a fost niciodata nedreptatit. A primit intotdeauna dragostea tatalui si s-a bucurat de partea sa de avere. La fel si fiul cel mic, doar ca el a ales sa isi petreaca viata risipind darul tatalui sau.
Se intampla ca fiecare dintre noi sa ne regasim uneori fie in rolul Tatalui, fie in cel al Fiilor.
Poate ca o persoana draga pleaca de la noi, dupa ce isi va fi cerut partea sa din dragostea, sperantele, visele si incerederea noastra, si alege sa le risipeasca in clipele de placere alaturi de alte persoane.
E posibil ca acea persoana, asemeni fiului risipitor, sa isi dea seama totusi de greseala si sa se (re)intoarca la un moment dat. Moment in care putem fie juca rolul tatalui iubitor si iertator, bucuros ca cel pierdut a fost re-gasit, fie putem juca rolul fiului mai mare, suparat si ranit in mandria sa.
La fel de posibil e ca acea (re)intoarcere sa fie doar formala, iar fiul risipitor sa vina sub masca pocaintei pentru a cere o alta parte din dragostea si increderea noastra doar pentru a avea cu ce sa plateasca alte clipe efemere de placere. Alte si alte.
Si iar putem alege dragostea si increderea...sau mandria.
E drept ca m-am pozitionat intotdeauna pe pozitia fiului cel mare, si nu a tatalui. De aici si dificultatea de a intelege reactia lui. Insa, privind acum lucrurile din cealalta perspectiva, cea a tatalui, incep sa inteleg. Fiul cel mare nu a fost niciodata nedreptatit. A primit intotdeauna dragostea tatalui si s-a bucurat de partea sa de avere. La fel si fiul cel mic, doar ca el a ales sa isi petreaca viata risipind darul tatalui sau.
Se intampla ca fiecare dintre noi sa ne regasim uneori fie in rolul Tatalui, fie in cel al Fiilor.
Poate ca o persoana draga pleaca de la noi, dupa ce isi va fi cerut partea sa din dragostea, sperantele, visele si incerederea noastra, si alege sa le risipeasca in clipele de placere alaturi de alte persoane.
E posibil ca acea persoana, asemeni fiului risipitor, sa isi dea seama totusi de greseala si sa se (re)intoarca la un moment dat. Moment in care putem fie juca rolul tatalui iubitor si iertator, bucuros ca cel pierdut a fost re-gasit, fie putem juca rolul fiului mai mare, suparat si ranit in mandria sa.
La fel de posibil e ca acea (re)intoarcere sa fie doar formala, iar fiul risipitor sa vina sub masca pocaintei pentru a cere o alta parte din dragostea si increderea noastra doar pentru a avea cu ce sa plateasca alte clipe efemere de placere. Alte si alte.
Si iar putem alege dragostea si increderea...sau mandria.
Tuesday, February 17, 2009
Joc
Copilul rade:"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta:"Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!"
Batranul tace:"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
De multe ori ma regasesc in cele trei ipostaze: copil, tanar si batran. Sau, cum ar mai spune un specialist in analiza tranzactionala, joc pe rand rolul de Copil, pe cel de Adult si pe cel de Parinte.
Poate si pentru ca sunt primul nascut din familie si am un frate mai mic, am jucat cel mai adesea rolurile de Adult sau de Parinte.
Insa am uitat prea devreme cum e sa fii Copil. Am uitat cum e sa te alinti si sa te rasfeti. Am uitat cum e sa visezi cu ochii deschisi si sa iti permiti sa faci lucruri nebunesti.
Faptul ca parintii mei (ca orice parinti, de altfel) ma percep (inca...dar asta va dura probabil toata viata) ca pe un Copil, ma inversuneaza si mai tare in rolul meu de Adult - Parinte.
Realizez acum si de unde vine sensibilitatea mea la critica: pentru ca sunt atat de pornita in a juca perfect rolul de Adult - Parinte, refuz sa admit ca sunt totusi si Copil....un copil care poate uneori greseste si are nevoie de indrumarea unui alt Adult - Parinte.
Privind lucrurile din perspectiva asta tri-dimensionala, imi dau seama ca si cei cu care relationez joaca aceleasi roluri, doar ca fiecare isi alege (mai mult sau mai putin constient) rolul preferat. Acest lucru ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe ceilalti si sper ca pe viitor sa nu ma mai simt ofensata cand o persoana draga ma trateaza ca pe un copil. Poate ca si acea persoana e de fapt un Copil care a uitat de el insusi si s-a prins in rolul Adultului - Parintelui.
Copilul din mine se manifesta mai ales atunci cand sunt indragostita. Atunci alintul ia diverse forme: sunt lebada, pisica, printesa, floare de lotus, raza de soare...
Mi-e dor de copilul din mine....mi-e dor sa fiu indragostita si alintata...
Tanarul canta:"Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!"
Batranul tace:"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
De multe ori ma regasesc in cele trei ipostaze: copil, tanar si batran. Sau, cum ar mai spune un specialist in analiza tranzactionala, joc pe rand rolul de Copil, pe cel de Adult si pe cel de Parinte.
Poate si pentru ca sunt primul nascut din familie si am un frate mai mic, am jucat cel mai adesea rolurile de Adult sau de Parinte.
Insa am uitat prea devreme cum e sa fii Copil. Am uitat cum e sa te alinti si sa te rasfeti. Am uitat cum e sa visezi cu ochii deschisi si sa iti permiti sa faci lucruri nebunesti.
Faptul ca parintii mei (ca orice parinti, de altfel) ma percep (inca...dar asta va dura probabil toata viata) ca pe un Copil, ma inversuneaza si mai tare in rolul meu de Adult - Parinte.
Realizez acum si de unde vine sensibilitatea mea la critica: pentru ca sunt atat de pornita in a juca perfect rolul de Adult - Parinte, refuz sa admit ca sunt totusi si Copil....un copil care poate uneori greseste si are nevoie de indrumarea unui alt Adult - Parinte.
Privind lucrurile din perspectiva asta tri-dimensionala, imi dau seama ca si cei cu care relationez joaca aceleasi roluri, doar ca fiecare isi alege (mai mult sau mai putin constient) rolul preferat. Acest lucru ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe ceilalti si sper ca pe viitor sa nu ma mai simt ofensata cand o persoana draga ma trateaza ca pe un copil. Poate ca si acea persoana e de fapt un Copil care a uitat de el insusi si s-a prins in rolul Adultului - Parintelui.
Copilul din mine se manifesta mai ales atunci cand sunt indragostita. Atunci alintul ia diverse forme: sunt lebada, pisica, printesa, floare de lotus, raza de soare...
Mi-e dor de copilul din mine....mi-e dor sa fiu indragostita si alintata...
Precious
Precious and fragile things
Need special handling.
My God what have we done to You?
We always try to share
The tenderest of care
Now look what we have put You through...
Things get damaged,
Things get broken,
I thought we'd manage,
But words left unspoken.
Left us so brittle
There was so little left to give.
Angels with silver wings
Shouldn't know suffering
I wish I could take the pain for You.
If God has a master plan,
That only He understands,
I hope it's Your eyes
He's seeing through.
Things get damaged,
Things get broken,
I thought we'd manage,
But words left unspoken.
Left us so brittle
There was so little left to give.
I pray You learn to trust,
Have faith in both of us
And keep room in Your heart for two.
Things get damaged,
Things get broken,
I thought we'd manage,
But words left unspoken.
Left us so brittle
There was so little left to give.
Need special handling.
My God what have we done to You?
We always try to share
The tenderest of care
Now look what we have put You through...
Things get damaged,
Things get broken,
I thought we'd manage,
But words left unspoken.
Left us so brittle
There was so little left to give.
Angels with silver wings
Shouldn't know suffering
I wish I could take the pain for You.
If God has a master plan,
That only He understands,
I hope it's Your eyes
He's seeing through.
Things get damaged,
Things get broken,
I thought we'd manage,
But words left unspoken.
Left us so brittle
There was so little left to give.
I pray You learn to trust,
Have faith in both of us
And keep room in Your heart for two.
Things get damaged,
Things get broken,
I thought we'd manage,
But words left unspoken.
Left us so brittle
There was so little left to give.
Subscribe to:
Posts (Atom)