Aritmetica

Se spune ca "in dragoste, unul plus unul fac totul, iar doi minus unul fac zero".

Foare adevarat.
Pentru ca, oricat de mult ai iubi, ai spera, te-ai ruga si ai incerca...si oricat de multe compromisuri ai face, nu poti construi o relatie de unul singur. Si chiar daca ai putea, oare asta vrei....o relatie de unul singur...?

Asa ca, mai bine fii tu insuti, si cu bune si cu rele.
A iubi nu inseamna a uita de tine insuti si de fericirea ta...


p.s. astea sunt sfaturile mele pt mine ;)

Omul potrivit la locul nepotrivit

Sau invers: omul nepotrivit la locul potrivit.
Oricum ai lua-o, tot nu e bine.

De cand ma stiu m-am simtit oarecum straina de locurile natale. Merg aproape in fiecare zi pe acelasi traseu serviciu-acasa, trec prin aceleasi locuri, vad aceleasi case, aceleasi cladiri, aceiasi copaci...de multe ori chiar aceiasi oameni. Si cu toate astea ma simt de parca as privi un film. Un film care nu e viata mea. De multe ori cand merg cu mama prin orash imi arata nu stiu ce cofetarie sau restaurant si imi povesteste ca era acolo si cand era ea tanara si iesea la o prajitura. La fel si tata, isi aminteste de fiecare data diferite locuri si ce au inseamnat pt el la un anumit moment al vietii. Trec in fiecare zi prin fata bisericii unde am fost botezata si unde s-au casatorit ai mei. Si de fiecare data am senzatia ca e un loc strain, pe care il vad pentru prima oara...

Si timpul trece, si eu ma simt din ce in ce mai straina...

Fitze de Sinaia

Adica aceleasi fitze de Mamaia: aceiasi manelari, aceleasi pitzipoance, figuri de stil vestimentar, 'sufragerii' parcate direct pe partie, telefoane ultima generatie, ochelari de soare de firma...acelasi tupeu si aceeasi nesimtire. Aglomeratie cat cuprinde. Pretzurile cat casa.

Noi astia care privim tot balciul asta al desertaciunilor de acasa, la televizor, stam si ne miram cum de se intampla toate astea...cum de e posibil, dom'le, asa ceva???!!!!

Ei, uite ca e posibil. Chiar f posibil. Ani si ani de-a randul aceeasi poveste.
De ce ? Pai, cum de ce ???!!! Pentru ca asa e romanul. Simplu.

Romania e o tara superba. Pacat ca e locuita.

Acasa

Se spune ca "acasa e acolo unde te simti iubit".

Eu imi imaginez viata mea si ma vizualizez pe mine ca persoana, parte integranta din viata mea, ca pe o CASA: eu cu mine sunt fundatia, baza acestei case. Scheletul pe care se constuieste totul.

Bunicii si stra-bunicii mei sunt pamantul pe care se construieste aceasta casa. Parintii mei sunt acoperisul, pentru ca ei m-au protejat si au vegheat intotdeauna (de)asupra mea. Prietenii imi sunt ca acele obiecte dragi care iti infrumuseteaza si lumineaza casa si pe care le-ai adus cu tine drept amintire din cine stie ce locuri indepartate.

Mai lipsesc peretii (un partener solid de viata) si ferestrele (copii) prin care sa privesc spre viitor...

De buna voie si nesilita de nimeni

De ce sa imi doresc o relatie serioasa ? De ce sa imi doresc sa ma casatoresc...?

- din teama de singuratate
- dintr-un impuls pasional de moment
- din disperare
- din dezamagire
- din neputinta de a creste un copil singura
- din nevoia de a primi sau a oferi afectiune
- din mandria de a purta verigheta
- din plictiseala
- din dorinta de a intra in rand cu lumea
- din incercarea de a compensa anumite lipsuri materiale
- din cauza unori frustrari personale
- din speranta ca voi fi (mai) fericita
...si lista ar putea continua.


Daca as face asta pentru chiar si unul din motivele enumerate mai sus...atunci aia nu ar mai fi o relatie de dragoste. Ar fi orice altceva.

Asa ca eu ma voi casatori de buna voie si nesilita de nimeni...si de NIMIC.

Am zis !!! :)

Moarte si (re)nastere

Revelionul asta l-am petrecut un pik mai altfel.
Daca prin septembrie imi faceam sperantze (desarte) ca il voi petrece alaturi de omul care imi era drag...iar prin noiembrie credeam ca voi avea parte de o pijama party alaturi de o buna prietena...in decembrie viata (sau moartea, spune-i cum vrei) mi-a demonstrat (daca mai era nevoie!) a nu-stiu-cata oara ca planurile pe care mi le fac pot fi date peste cap intr-o clipita.

E ciudat ca nu m-am simtit chiar atat de straniu la 12 noaptea singura prin casa (tota lumea dormea, mai ales bunicul...) cand am aprins tamaie si am inconjurat sicriul si apoi am stropit peste tot cu aghiasma...

A murit bunicul si maine il ingroapa. Dumnezeu sa-l ierte !

Vreau sa cred ca orice moarte aduce cu ea o (re)nastere si ca noul an va fi unul plin de viata si impliniri.

Mesaje (de)personalizate

De sarbatori mai toata lumea trimite mesaje in masa prietenilor si celor apropiati.
De multe ori si eu am trimis cate un astfel de mesaj en-gros, cu urarile formale, de rigoare.

Anul asta insa s-au intamplat anumite evenimente in viata mea care m-au pus pe ganduri si m-au facut sa pretuiesc mai mult (putinii) prieteni adevarati pe care ii am...Si fiecare mesaj pe care l-am trimis de sarbatori a fost un mesaj personalizat, venit din inima si dedicat special acelei persoane deosebite careia ii era adresat...Mi-as fi dorit sa pot avea toti prietenii aproape, si fizic, nu numai emotional.

Cu fiecare mesaj special gandit pentru fiecare chiar i-am simtit mai aproape...

Le multumesc ca imi sunt aproape si ca aduc bucurie in viata mea !!!