Tango

N-am inteles niciodata sintagma "Men vs. Women" mai ales in contextul realtiilor amoroase.

Adica, de ce sa ne punem tot timpul pe pozitie de lupta ???!!! De ce sa luam genul asta de relatie, care ar trebui sa fie de dragoste, ca pe o relatie de concurenta, in care fiecare sa incerce din rasputeri sa demonstreze ca el/ea e cel mai bun/buna, cel/cea mai destept/desteapta, cel/cea mai puternic/puternica, el/ea are masina cea mai tare, el/ea castiga cel mai mult, el/ea arata cel mai bine, ca el/ea face cele mai multe 'sacrificii', ca el/ea e cel mai obosit/obosita, ca el/ea e cel mai ocupat/cea mai ocupata, el/ea are cele mai tari relatii, cele mai mari vise, cele mai si cele mai...


Cine e mai tare: barbatul sau femeia ?
O astfel de intrebare e la fel de absurda ca intrebarea care culoare e mai tare - verdele sau albastrul ? Sau, care e mai tare, marul sau para ?
Sunt doua 'lucruri' care nu se pot compara la nivelul asta, de "tare". Barbatul si femeia se completeaza reciproc, fara a fi in sine incompleti. Punct. (da, da, stiu, vorbesc in truisme acum ;)

Si relatia amoroasa dintre un barbat si o femeie ar trebui sa fie ca un dans de tango....si in nici un caz o relatie de concurentza.

Miroase a iarna

In ultimile zile a fost frig, aproape ger. Simt cum se apropie iarna. Parca incepe sa miroasa a zapada...

Chiar, zapada miroase ?
Probabil ca din punct de vedere tehnic, raspunsul ar fi NU.

Si totusi, tin minte din anii trecuti ca am simtit de multe ori acel miros inconfundabil si inimitabil, specific ierii, de zapada amestecata cu ger si lemne arse...Din pacate cu acest miros te intalnesti din ce in ce mai rar in zilele noastre cand sobele au fost inlocuite cu elementi de calorifer...

Mi-e dor de iernile in care asteptam cu sufletul la gura venirea zapezii pentru a putea iesi cu saniutza pe strada care era toata alba si pufoasa, de aveai impresia ca esti in alt loc, intr-o alta tara, intr-o alta lume...unde nici tipenie de masina nu se incumeta sa se ia la tranta cu nametzii...si zapada era neatinsa...si nici macar pisicile nu se mai sinchiseau sa cuteze in incursiunile lor curioase de zi cu zi...si pasarelele stateau zgribulite, infofolite in penajul lor gri, ascunse prin cine stie ce loc ferit...

Acum iarna inseamna doar polei, viscol sau mocirla si mai ales blocaj in trafic, aglomeratie in troleu, sauna la metrou, facturi mai mari, sosete mai multe, nervi ca nu iti poti lua liber de sarbatori, cheltuieli pe cadouri (obligatorii), cate un tampit care iti arunca un bulgare in cap, un dublu tulup pe un ochi de gheatza si o mana in ghips etc.

Unde sunt iernile de altadata...?



S-au dus ... o data cu copilul de altadata...

Vasilica

Azi l-am vazut iar pe Vasilica.

Cine e Vasilica ? Ei bine, Vasilica e un magarush pe care il puteti intalni in curtea Facultatii de Medicina Veterinara. :)
De fapt, nu stiu cum l-a botezat mama lui, dar pentru mine el e Vasilica.

O sa fiti surprinsi poate sa il vedeti cum se plimba liber printre copaci, oameni si Audi Q7. Nu are un traseu anume si il poti gasi in cele mai neasteptate coltzuri: data trecuta era in spatele cantinei, iar azi era pe iarba din fata unei cladiri, unde iesise din umbra si statea cu boticul la soare, nemiscat, asteptand sa se incalzeasca.

A, ca tot suntem in cartierul Cotroceni, asa, ca fapt divers, sa stiti ca pe aceeasi stradutza cu nume de doctor de unde se poate intra in curtea Facultatii lui Vasilica, se afla o casutza care are o curticica dotata cu 3 gaini si un cocosh, plus un catzel (de fapt e catzea si o cheama Negrutza) si o pisica (din aia persana, rasfatzata).

Mai nasol e ca de la anul o sa ne mutam cu serviciul in zona Pipera...si acolo in afara de "oi" si "ciobani" nu prea ai ce admira...

Lectia mea...

Stateam si ma intrebam oare de ce sunt atatia oameni care joaca diferite roluri, ca sa dea bine in public ?

Oare de ce e nevoie de minciuna, ipocrizie si disimulare...cand oricum adevarul iese la suprafata, mai devreme sau mai tarziu....?

Cum s-ar simti cineva care, fiind implicat intr-un accident de masina, ar fi santajat de victima si de martorii mincinosi pentru a-l determina sa le ofere o suma de bani. Pot doar sa incerc sa imi imaginez ce a fost in sufletul sau cand a simtit pe propria-i piele cat de nedreapta e lumea in care traim, si cum a ajuns adevarul sa fie cumparat cu bani...

Oarecum la fel m-am simtit si eu de fiecare data cand am fost acuzata de tot felul de lucruri care mai de care paralele cu realitatea...ba ca sunt curva, ba ca sunt o ratata, ba ca sunt scorpie, ba ca sunt penala, ba ca sunt prea sensibila, ba ca as fi vrut sa fiu cu un barbat pt banii lui, ba ca e vina mea ca am trecut printr-o tentativa de viol etc etc etc

Poate ca ma insel, dar cred ca raspunsul la intrebarile de la inceputul mesajului, de ce atatia oameni falsi si de ce atatea acuzatii, este: pentru ca Dumnezeu vrea ca eu sa invat lectia IERTARII.....e adevarat, lectia asta inca nu am invatat-o pe deplin, si inca mi-e greu sa iert din toata inima....si probabil ca voi mai fi acuzata in continuare de tot felul de lucruri, asta pana cand voi fi capabila sa iert cu adevarat si imi voi fi invatat lectiea.

"Si ne iarta noua greselile noastre, asa cum si noi iertam gresitilor nostrii. "

The mirror effect

Nu stiu daca a mai observat cineva asta, e foarte posibil sa fie doar o inchipuire de-a mea, si cu sigurantza nu exista in nici un Dictionar Medical.
Ati avut vreodata impresia ca sunteti .... o oglinda ? O oglinda in care unii isi reflecta propriile frustrari/nemultumiri/dezamarigi/temeri etc ?

Eu am avut de multe ori impresia asta... iar daca la inceput ma dadeam de ceasul mortii, stand si analizand cu ce dreak am gresit de ma tot pomenesc ca sunt acuzata de diverse lucruri, in ultimul timp am inceput sa privesc lucrurile mai detasat, sa nu ma mai atac si sa nu le mai iau personal.

Daca stau sa ma gandesc bine, e chiar amuzant sa auzi un tip care intre familie si bani ar alege in viata banii, pt ca - citez: "fara bani nu poti avea o familie fericita"- ca te acuza la un moment dat ca tu de fapt vrei sa cumpere el o casa mai ieftina pt a putea sa cheltuiesti tu restul lui de bani pe ce vrei tu. Sau un tip caruia, citez, "ii plac curvele" sa te intrebe pe un ton de reprosh "tu cu cine ai mai fost?" iar asta chiar in noaptea in care ai fost prima oara cu el (virgina fiind). Sau altul care iti face crize de nervi in public, tipand la tine din senin (si nu o data), sa te acuze ca de fapt, citez, "tu esti prea sensibila". Sau cineva care se plange ca, citez "sunt prea gras"sa inceapa sa iti 'sugereze' subtil si delicat ca "n-ai facut exercitiile de picioare" (traducerea: ai curu' cam lasat)


Daca si voi ati intalnit oameni de genul asta, la care se manifesta sindromul "the mirror effect", nu va intristati si nu o luati personal. In bezna frustrarilor lor personale astfel de oameni sunt la ani-lumina distanta de realitate.
Nu ca as fi eu aia perfecta, dar am in jur si oameni care sunt capabili sa ma vada asa cum sunt, si cu bune, si cu rele. Ceea ce ma bucura.
Acei oameni sunt niste oameni echilibrati si lucizi, carora nu le place sa joace diverse roluri fata de cei din jur.

Le multumesc ca sunt prietenii mei si ca ma accepta asa cum sunt !

Oscar si Tanti Roz

" Tanti Roz mi-a ţinut mâna într-a ei, ca să nu mă enervez aşteptând.

– Cum se face, Tanti Roz, că Dumnezeul ăsta al dumitale îngăduie să existe pe lume fiinţe ca Peggy şi ca mine?

– Noroc că existaţi, Oscar, băiatule, lumea n-ar fi la fel de frumoasă fără voi.

– Nu. Nu mă înţelegi. De ce lasă el să existe boală şi bolnavi? Din două una: ori e rău, ori nu prea e cine ştie ce de capul lui.

– Oscar, boala este un fapt, ca şi moartea, nu o pedeapsă.

– Se vede că dumneata nu eşti bolnavă!

– De unde ştii tu că nu sunt, băiete?

Asta mi-a închis pliscul. Nu mă gândisem vreodată că Tanti Roz, care-i întotdeauna săritoare şi atentă cu cei din jur, ar putea avea şi ea problemele ei. "

Gropile din asfalt si stelele de pe cer

Romanica este locul acela de basm in care esti etern fascinat de ce se intampla in jurul tau.
Nervii ne sunt tociti zilnic ba de bordurile fara trotuare, ba de functionarii acrii, ba de cozile la care stai sa iti platesti ratele la banca, ba de inghesuiala din metrou si aglomeratia din trafic...si lista ar fi lunga, dar nu vad rostul expunerii ei aici, din moment ce majoritatea dintre noi traim acelasi sentiment al isteriei colective.

Nu cred ca prin alte parti umbla cainii cu covrigi in coada, dar totusi, parca ca la noi, la nimenea...

Si daca de fapt ne place situatia asta in care suntem ? Daca ne-am obisnuit asa, si ne simtim confortabil in zeama asta caldutza...? Daca ne place doar sa ne plangem de una si de alta....ca nimic nu merge, nimic nu se rezolva, totul e impotriva noastra ? Nu e mult mai simplu si mai comod sa critici decat sa lauzi ? Nu e mult mai simplu si mai comod sa astepti ca guvernul sau primarul sa vina sa iti faca un pod sau o casa, decat sa pui tu mana singur sa faci ceva pentru tine si ai tai ?

Daca noi nu facem nimic sa schimbam situatia asta, atunci cine o va face ??? :(

Daca mergi la o banca si esti dezinformat cu privire la taxele pe care le ai de platit pentru credit, de ce nu depui o sesizare ? Daca farmacista te repede si iti raspunde arogant, de ce nu trimiti o atentionare la Serviciul clienti ? Daca soferul de RATB te injura si iti inchide usa in nas in statie, de ce nu contactezi serviciul de relatii cu publicul ? Daca dealer-ul de piese auto iti vinde o piesa contrafacuta care se defecteaza dupa o zi, de ce nu te duci peste ei sa faci scandal, sau de ce nu faci o plangere la politie ?
A, stai, stiu de ce: e mult mai ushor si mai confortabil sa incepi sa te plangi in fata prietenilor, eventual sa injuri si sa iti bagi p**la in el de neam si tzara.....sa joci rolul de victima si toata lumea sa te mangaie pe crestet si sa te compatimeasca.

Adevarul e ca asta a devenit o boala nationala: fatalitatea. Avem o mentalitate de ratati si ne meritam soarta pentru ca ne complacem !!! :(

Ii admir sincer pe cei care traiesc ca si mine in Romanica dar au totusi puterea de a ridica privirea de la gropile din asfalt catre stelele de pe cer...

Unii prefera sa vada jumatatea goala a paharului....altii pe cea plina.

Dar oare nimeni nu vede paharul pe de-a-ntregul lui, si cu jumatatea plina, si cu cea goala ????

Lista mea

S-a intamplat ca in rastimp de o saptamana sa vizionez doua filme deosebite care aveau acelasi subiect: o lista de dorinte pe care protagonistii doreau sa si le indeplineasca, fiindca aflasera ca erau foarte aproape de sfarsitul vietii.

Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau nu si nu (cred) ca sunt pe moarte, insa am decis sa imi fac si eu o Lista de Dorintze.

Mi-am dat seama ca pot impartii dorintele astea in doua categorii: dorinte mari si dorinte mici :)

Lista cu dorinte mici:
1. sa imi fac un tatuaj cu un dragon
2. sa merg la un salon de frumusete pentru impachetari in ciocolata
3. sa imi pun pe peretele din sufragerie un tablou cu un mac superb
4. sa imi cumpar o pereche de cercei cu diamante
5. sa sar cu parashuta
6. sa ma casatoresc in biserica la care merg in fiecare saptamana
7. sa merg la Taj Mahal in luna de miere
8. sa vad o aurora boreala


Lista cu dorinte mari:
1. sa pot ierta cu adevarat
2. sa pot iubi cu adevarat
3. sa pot crede cu adevarat
4. sa nu mai judec
5. sa vad in sufletul oamenilor
6. sa ajung mai aproape de Dumnezeu


Cam atat, deocamdata :)



p.s. care sunt dorintele voastre ?

Daruind vei dobandi...

Poate ca pentru niste filosofi si moralisti ultra-scrupulosi conceptul de "daruind vei dobandi" pare a fi imprumutat din piatza Obor. Insa sensul pe care il inteleg eu e departe de a fi acel fel de "tocmeala" de genul "io iti dau atata, tu imi dai in schimb atata".

Am participat nu de mult la organizarea unui bal de caritate. Printre obiectele licitate se aflau si cateva fotografii iar una dintre ele mi-a atras atentia in mod deosebit si am decis pe loc sa o cumpar. Gestul meu a fost considerat de unii un pik bizar....adica, ce m-a apucat sa dau atatia bani pe o poza ???!!! Dar altii l-au apreciat, e drept.

Genul asta de "tranzactii" sunt pentru mine exemple de situatii "win-win" cum ar zice americanul, adica situatii din care ambele parti negociatoare castiga. Daca imi face si mie placere si daca pot sa ajut pe cineva in acelasi timp, de ce sa nu o fac ?! Revenind la critica ratiunii pure, poate acei moralisti scrupulosi ar fi tentati sa ma acuze ca am facut asta pentru propria-mi placere egoista...si ar spune asta parca tocmai pentru a confirma zicala ca "nici o fapta buna nu ramane nepedepsita".

Nu stiu nici cat de buna a fost fapta si nici cat de egoista...stiu doar ca m-am bucurat. E si bucuria un fel de egoism, nu-i asa, domnilor filosofi ? :)


p.s. va recomand cu caldura cartea cu acelasi nume scrisa de Nicolae Steinhardt. El se pricepe mult mai bine ca mine sa explice si sa exemplifice acest concept: " Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, incredere, nadejde - le vei dobandi si tu. "

Ceata

Linistea cetii printre frunzele ruginii
Ingerii sunt mai aproape de Pamant
Le simt rasuflarea usoara pe obraz...